Interviu cu doamna Elisabeta Lipă

„Am plecat dintr-un sat din Bucovina şi am cucerit lumea, devenind cea mai valoroasă canotoare a secolului XX.

 

Chelaru Iulian Cătălin : Cine sunteţi dumneavoastră?

 

Elisabeta Lipă: Mă numesc Elisabeta Lipă şi m-am născut în satul Cândeşti, judeţul Botoşani, pe data de 26 octombrie 1964.

Am crescut cu Bucovina în suflet, într-o zonă marcată de tradiţii şi frumuseţi naturale, cu oameni gospodari şi cu frica lui Dumnezeu, cum se spune pe la noi.

După şcoala generală, am plecat la Liceul Mihai Eminescu de la Botoşani, la „Electrotehnică”.

Acolo am fost selectată doi ani mai târziu pentru canotaj.

La 16 ani am plecat la Bucureşti, unde mi-am continuat studiile la Liceul Industrial nr. 18, pe care l-am absolvit în 1982. În 1997 am devenit licenţiată în Educaţie Fizică şi Sport.

Am absolvit cursuri postuniversitare în Dreptul muncii (2003) şi în Managementul activităţilor sportive (2005), iar în 2007 am absolvit Colegiul Naţional de Apărare.

Încununarea studiilor mele a venit în 2009, când mi-am luat doctoratul în Educaţie Fizică şi Sport.

 

Chelaru Iulian Cătălin : Care vă sunt performanţele sportive obţinute până în prezent?

 

Elisabeta Lipă: Primul rezultat notabil a venit la numai un an şi jumătate după ce am început canotajul, medalie de bronz la Campionatele Mondiale de juniori din Bulgaria, în proba de 4 vâsle.

Anul următor a venit prima medalie la seniori, bronz la Mondialele din 1982, în aceeaşi probă, patru vâsle, iar în 1983 am cucerit argintul la Mondiale, la dublu vâsle.

În 1984 mi-am început odiseea olimpică, marcată de cele opt medalii obţinute, astfel:

1984, Los Angeles – medalie de aur la dublu vâsle;

1988, Seul – medalie de argint la dublu vâsle şi medalie de bronz la patru vâsle;

1992, Barcelona – medalie de aur la simplu şi medalie de argint la dublu vâsle;

1996, Atlanta – medalie de aur la 8+1;

2000, Sydney – medalie de aur la 8+1;

2004, Atena – medalie de aur la 8+1

Campionate Mondiale:

Simplu – o medalie de aur (1 989) şi o medalie de argint (1991)

Dublu vâsle – nouă medalii de argint (1983, 1985, 1986, 1987, 1989, 1991, 1994 şi 2003);

Patru vâsle – o medalie de bronz (1982);

8+1 – o medalie de bronz în 1984;

Campionate Naţionale:

25 de titluri de campioană naţională;

Portdrapelul delegaţiei României la două ediţii ale Jocurilor Olimpice: Sydney 2000 şi Atena 2004.

 

Chelaru Iulian Cătălin : Cine v-a fost primul antrenor şi la ce club aţi debutat?

 

Elisabeta Lipă: Prima mea antrenoare a fost Ileana Pavel, care m-a şi selectat pentru canotaj.

Ea a venit la Botoşani, în căutare de talente, şi m-a convins să vin la Bucureşti pentru a practica un sport despre care nu ştiam absolut nimic la vremea respectivă.

Primul club pentru care am concurat şi am câştigat primele medalii a fost Olimpia Bucureşti. La Dinamo am ajuns în 1985, după ce am cucerit primul aur olimpic din carieră.

 

Chelaru Iulian Cătălin : Ce amintiri vă leagă de debutul dumneavoastră în canotaj?

 

Elisabeta Lipă: Când am venit la Bucureşti am fost cazată în căminul Liceului Industrial nr. 18, în sudul Bucureştiului.

De acolo schimbam vreo trei mijloace de transport în comun pentru a ajunge la Herăstrău, unde făceam antrenamentele.

Ne pregăteam dimineaţa, veneam apoi la şcoală, iar după-amiaza aveam     din nou antrenament. Munceam pe brânci. Vara, în cămin ne rupeau ţânţarii.

Ţin minte şi acum vorbele antrenoarei mele: „Dacă vreţi să scăpaţi de condiţiile acestea, munciţi să ajungeţi la loturile naţionale, acolo va fi altceva”.

După un an eram deja componentă a lotului olimpic, eu fiind încă junioară.

 

Chelaru Iulian Cătălin : Cum este o zi obişnuită din viaţa dumneavoastră?

 

Elisabeta Lipă: Ca o cursă olimpică în barca de 8+1, dar care nu durează 6-7 minute, ci cel mai frecvent 12 ore. Într-un cuvânt, epuizantă. La 8:30 sunt în biroul meu de la Clubul Sportiv Dinamo, unde mă aşteaptă o agendă bogată, cu probleme diverse, legate atât de performanţa sportivă, cât şi de infrastructura bazei.

Dinamo este o adevărată uzină de performanţă, fiind clubul sportiv numărul unu al ţării.

Pe lângă această activitate, sunt implicată zilnic în coordonarea Federaţiei Române de Canotaj, al cărei preşedinte sunt, şi răspund prezent la toate şedinţele organizate la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, unde sunt de asemenea vicepreşedinte.

Evident, nu omit să fiu soţie şi mamă.

 

Chelaru Iulian Cătălin : Ce sfaturi aţi putea da tinerilor care au aptitudini pentru canotaj?

 

Elisabeta Lipă:  Să-şi urmeze destinul, să nu renunţe când dau de greu şi să nu se mulţumească niciodată cu puţin.

Să muncească, să fie ambiţioşi şi motivaţi, aşa cum am fost şi eu.

După primele două ediţii ale Jocurilor Olimpice aveam deja în palmares toate culorile de medalii, aur, argint şi bronz.

Dar nu m-a părăsit ambiţia de a continua, iar de la fiecare competiţie care a urmat mi-am dorit câte ceva.

Acest lucru îl doresc tuturor celor care merg pe acest drum al performanţei.

 

Chelaru Iulian Cătălin : Ce puteţi să spuneţi despre infrastructura de pregătire în domeniul canotajului?

 

Elisabeta Lipă:  Aţi atins o problemă spinoasă.

Canotajul este al doilea   sport ca medalii obţinute în istoria olimpismului românesc, după gimnastică, însă palmaresul său fabulos a fost obţinut în condiţiile unei infrastructuri sărace.

În momentul de faţă nu avem o pistă de canotaj unde să putem organiza şi noi o competiţie interna-ţională, fie că vorbim de un campionat naţional de juniori, campionat european de seniori, campionat mondial.

Dacă mă uit în grădina vecinului mă roade invidia, bulgarii în fiecare an organizează la nivel de seniori câte un campionat, noi nu putem să facem acest lucru, deşi ei nu au nici măcar pe sfert perfor-manţa noastră. Lacul Snagov, locul tradiţional de pregătire a loturilor noastre, a devenit mult prea aglomerat, iar antre-namentele sunt ameninţate de şalupele celor care au vile în zona respectivă.

Canotajul are nevoie de o pistă olimpică, iar eu trag nădejde că voi trăi ziua în care să o inaugurez.

 

Chelaru Iulian Cătălin :  Ce mesaj aveţi pentru admiratorii dumneavoastră?

 

Elisabeta Lipă:  În primul rând aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care îmi apreciază cariera şi munca. Şi acum mi se mai întâmplă să mă oprească oameni pe stradă şi să-mi spună că au urmărit cu lacrimi în ochi cursele mele de la Jocurile Olimpice, că i-am făcut să se simtă mândri că sunt români. Energia pe care mi-o transmit îmi dau puterea să continui această luptă de zi cu zi, pentru că este o luptă, în care am ambiţia să trec de fiecare dată prima linia de sosire.

Am plecat dintr-un sat din Bucovina şi am cucerit lumea, devenind cea mai valoroasă canotoare a secolului XX. Am pornit de la gradul de sergent în Miliţie şi acum sunt chestor.

Am muncit enorm pentru a reuşi în viaţă şi m-aş bucura foarte mult ca prin exemplul meu să pot convinge oamenii că nu există bariere care nu pot fi depăşite.

Daca ti-a placut articolul dai share sau like:
error

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.